N-am mai scris de multicel si se pare ca cea mai potrivita secunda pt a face asta s-a dovedit a fi faimoasa zi de 14.02…pe care, in calitate de fetita/femeie respectabila, frustrata si absolut normala, o urasc din toata fiinta mea.

Asadar singura din nou ai ghicit:)

De ce sunt singura de data asta?Pt ca am ales eu sa fiu singura, pt ca de data asta am pus punct si am spus cu o serenitate pe care la mine o intalnesti rar ca am facut tot ce puteam face si ca nu mai meriti.

Partea de 14.02 e ca blogul asta e cadoul meu pt tine…parte frumoasa e ca nu stii de existenta acestui blog si partea extraordinara e ca o sa uiti de existenta mea…pt ca o sa dispar domnule.Cumo sa fac asta?In acelasi fel in care am decis sa reapar in viata ta pt ca am crezut ca de data asta meriti.

Am spus nu compromisurilor si voi doamnelor ar trebui sa faceti la fel.Sunteti mult prea valoroase pt a va compromite intr-o relatie care nu va ofera tot ci doar jumatati si sferturi care va ajuta sa mai respirati 24 de ore dar va fibrozeaza cu rabdare fiecare alveola…si alveole poate aveti milioane dar milionul este o cifra finita…

Happy Valentine’s Day sweetheart…this is my present for you…enjoy it cause it is the last one.

Ce ciudat e si cu vremea asta…cum e soare afara cum parca nu mi se mai pare nimic gri, Bucurestiul redevine un oras de care te poti indragosti si cand e soare afara di doar atunci, ideea ca nu vei fi langa mine pt totdeauna devine putin mai suportabila:)))))

Nici eu nu cred ce spun…doar ca eu nu fac lucrurile cu jumatate de masura si dau totul…iar tu m-ai vrajit …pacat doar ca eu te-am lasat sa faci asta.

Cel putin acum mi-e foarte clar ce vreau!Vreau un barbat care sa ma urce pe masa din bucatarie intr-o duminca cu soare, care sa-mi spuna sarut-mana, care sa danseze cu mine in casa si afara si pe strada si oriunde, un barbat care sa ma ocrotesca, sa ma faca sa ma simt iubita si in siguranta, care sa ma sustina…ce vreau eu e imposibil…pur si simplu pt ca el nu exista si pt ca nimic nu e asa cum vrei…asa ca nu mi ramane decat sa caut si promit ca nu ma voi mai impiedica si nici nu voi mai face compromisuri…

Promit ca o sa aiba o sansa cu mine primul barbat care imi face cu ochiul in modul acela care ti spune “stai calma iubita mea, sunt langa tine …nu ti se poate intampla nimic, si apoi diseara ne distram”.

PS Sper ca esti acela:)

Pe masura ce scriam adresa acestui blog si imi faceam in gand cateva idei despre ce o sa scriu in postul de azi ma gandeam ca sunt teribil de circulara, ca simt aceleasi lucruri pe care le scriam fix anul trecut in fix alt blog pe fix un alt site.Asta nu ma face consecventa ci doar banal de plictisitoare si incredibil de prostuta.

Spunea cineva la un moment dat ca suma viciilor este egala.Eu nu beau, nu fumez, nu ma droghez, nici macar nu beau cafea, in shimb depind emotional de oamenii pe care-i iubesc.Ma ingrijoreaza faptul ca sunt dependenta fata de o persoana care ar putea sa profite de asta dar ma linisteste faptul ca depind emotional de parintii mei…ei sunt puntea mea de legatura cu relitatea, cu ce e corect, cu ce e moral, cu ce merita si ce nu.

Ma intrebam ce-mi este interzis…cine mi interzice, daca-mi interzice cineva ceva, ce mi se interzice si de ce.N-o sa ma apuc acum sa vorbesc despre bun simt, cele 10 porunci sau actiuni incadrate in codul penal…o sa vorbesc insa despre intezis, n-ai voie, sa nu indraznesti, nici sa nu te gandesti… .

Totul vine de la educatie si de la softul pe care te dezvolti in ca de la nastere.N-ai voie sa bagi mana in gura, n-ai voie sa bagi mana in priza, n-ai voie sa bagi mana surorii tale mai mici in priza, n-ai voie sa plantezi pui de gaina ca sa faci mai multi, n-ai voie sa dai foc la perdea, n-ai voie sa ti pui pungi in picioare, sa dai cu sampon pe gresia din hol si sa te crezi mare patinatoare.Ce se intampla insa cand n-ai voie sa plangi pentru ca te invinetesc si mai rau, n-ai voie sa mergi la scoala pentru ca trebuie sa mi faci rost de bani de bautura, n-ai voie sa iesi din casa pentru ca se uita barbatii la tine, n-ai voie sa respiri…pt ca ma deranjeaza sunetul, n-ai voie sa te opui pentru ca esti sotia mea si trebuie sa ma satisfaci.

Traim intr-o societate matriarhala teoretic, cu femei emancipate, care vor cariera si copii, femei care conduc lumea, femei care se duc zilnic la solar, cosmetica, coafor, femei admirate si respectate de barbati.Ele, noi poate, sunt exceptiile doamnelor.Adevarul e unul crud…traim intr-o societate in care femeile se supun tacit la o serie interminabila de agresiuni.

Cate dintre dumneavoasrta nu cunosc, poate chiar traiesc, situatii in care vine el de la munca, unde bea de stinge, mananca, isi bate nevasta, copiii si se culca.Si ea tace si strange dupa el, culca copiii si apoi se aseaza langa monstru in pat doar pentru a o lua de la capat a doua zi.Cate dintre dumneavoastra nu renunta la visurile copilariei doar pentru a-zi pune in evidenta sotul, cate nu-l asteptati sa vina acasa mirosind a parfumul altei femei pe care o “iubeste”.Si o iubeste oare?Sau doar se foloseste de ea, de trupul ei, o amageste si apoi o schimba.

Nu o sa spun interzis barbatilor dar o sa spun interzis abuzurilor… .

Personalitate?…a mea e clar flegmatica cu usoare, dar dese caractere colerice

Sensibilitate?… tipic la cote maxime cu usoare dar mult prea dese exagerari

Atentie? … Cat se poate de distributiva cu usoare dar mult prea exagerate momente de interpretare

Cea mai mare calitate a mea?…Sensibilitatea

Cel mai mare defect al meu?… Atentia

Mai mult de 5 ani din viata mea am asteptat de la un el ceva ce am crezut ca imi va da…atentie…doar ca el n-a putut s-o faca, cel putin nu in acei 5 ani.Au fost frumosi si probabil foarte naturali pentru varsta noastra doar ca eu nu sunt o persoana statica.

Ironia sortii face ca astazi, cand nu mai vreau nimic de la el, sa am parte de toata atentia lui si de toate lucrurile pe care mi le doream de la el odata.S-a schimbat ceva insa… S-a schimbat Alina si s-au schimbat si dorintele si asteptarile…Realizam aseara ca am coborat enorm nivelul asteptarilor, ca lucruri simple ma pot face fericita si ca de fapt n-am Personalitate….

El cel de azi?Cum e el?Ce vreau eu de la el?

Sa vedem…M-a fermecat si atat….Are varsta la care greselile unor adolescenti clar nu se pot repeta, are insa si varsta la care micile nebunii ale adolescentilor nu mai au loc.E cea mai imatura persoana, din punct de vedere sentimental, pe care am cunoscut-o in viata mea, dar are un farmec special care mascheaza asta foarte bine.Nu face compromisuri si clar detine adevarul suprem…Este fara doar si poate proiectia cea mai apropiata de idealul meu de perfectiune masculina si a aparut exact in momentul in care am crezut ca nu am cum sa-l gasesc. E imperfect prin definitie si asta-l face si mai atragator.A reusit sa ma sperie .. un lucru mare pt cunoscatori.N-o sa fie capabil niciodata de gesturile acelea mici pe care le vreau decat in zilele cand le voi cere si in cantitati mici…pur si simplu pt ca – si impune sa tina distanta fata de mine, sau pt ca nu sunt eu persoana cu care sa le faca.

Cu toate acestea insa a reusit sa apese pe un butonel deep inside called hope…

El cel de azi are potential, dar cu realismul caracteristic imi apreciez sansele ca el sa si valorifice potentialul si ele sunt undeva intre 22-31%.

Sunt femeie…mi-a fost greu sa descopar asta…dar sunt femeie…si ca orice femeie sunt o romantica incurabila (una care poarta mult pantaloni si care adora chirurgia dar tot femeie).

Asadar, ca mandra reprezentanta a speciei mele imi doresc o groaza de lucruri tulburator de banale pe care barbatii (fiinte scarbite genetic de ideea de romantism) nici macar nu pot sa le ia in considerare fiind mult prea mici si neinsemnate – se pare.

Sa revenim …vreau!Vreau sa fiu cucerita in modul cel mai clasic si galant imaginabil, vreau ca barbatul de langa mine sa simta mereu dorinta de a ma recuceri si sa nu se culce pe o ureche doar pt ca m-a avut, sa nu considere ca nu am nevoie de gesturi mici care sa mi arate ca valorez!

Vreau o intalnire cu o floare, vreau sa fiu surprinsa, sa fiu dusa intr-un loc special, nu vreau hotel de 5 *, vreau groapa de gunoi…doar sa fie importanta pt el, vreau sa mi tina scaunul cand ma asez, sa se ridice cand plec sa mi pudrez nasul, vreau sa mi tina haina si sa aiba grija sa mi scoata parul din ea, vreau sa mi deschida portiera, vreau sa mi pupe mana…

Vreau sa fiu atat de importanta pt el incat sa faca toate acestea macar o data, chiar daca nu sunt genul lui.Vreau sa vina de la el si nu vreau sa gandeasca”Eu nu fac asa ceva pt ca nu sunt invatat asa. Daca ti place asa, bine, daca nu, nu stiu daca ma pot ridica la asteptarile tale”.

L-as vrea stresat si cu dureri de cap si de picioare de la colindat prin magazine pt cadoul perfect pt mine de Craciun…

Le vreau pe toate rar si neasteptat, le vreau din suflet pt ca sunt femeie …

Dar oare el ce vrea de la mine?

I’m a child i will always be a little child….and as any child that respects himself i wiss for a lot of things …childish of course…

i want flowers …anything but red roses….and sweets and most of all i want you…

Asa incepe totul….

M-am gandit ca ar fi frumos sa mi incep si aici un blog…sau mai bine zis am decis sa mi abandonez vechiul blog..care devenise mult prea personal si sa incep unul nou care sa fie si mai personal!

Asadar sunteti invitati sa va amuzati pe seama unor posturi…si sa le comentati…

Lectura placuta