Ce ciudat e si cu vremea asta…cum e soare afara cum parca nu mi se mai pare nimic gri, Bucurestiul redevine un oras de care te poti indragosti si cand e soare afara di doar atunci, ideea ca nu vei fi langa mine pt totdeauna devine putin mai suportabila:)))))

Nici eu nu cred ce spun…doar ca eu nu fac lucrurile cu jumatate de masura si dau totul…iar tu m-ai vrajit …pacat doar ca eu te-am lasat sa faci asta.

Cel putin acum mi-e foarte clar ce vreau!Vreau un barbat care sa ma urce pe masa din bucatarie intr-o duminca cu soare, care sa-mi spuna sarut-mana, care sa danseze cu mine in casa si afara si pe strada si oriunde, un barbat care sa ma ocrotesca, sa ma faca sa ma simt iubita si in siguranta, care sa ma sustina…ce vreau eu e imposibil…pur si simplu pt ca el nu exista si pt ca nimic nu e asa cum vrei…asa ca nu mi ramane decat sa caut si promit ca nu ma voi mai impiedica si nici nu voi mai face compromisuri…

Promit ca o sa aiba o sansa cu mine primul barbat care imi face cu ochiul in modul acela care ti spune “stai calma iubita mea, sunt langa tine …nu ti se poate intampla nimic, si apoi diseara ne distram”.

PS Sper ca esti acela:)

Pe masura ce scriam adresa acestui blog si imi faceam in gand cateva idei despre ce o sa scriu in postul de azi ma gandeam ca sunt teribil de circulara, ca simt aceleasi lucruri pe care le scriam fix anul trecut in fix alt blog pe fix un alt site.Asta nu ma face consecventa ci doar banal de plictisitoare si incredibil de prostuta.

Spunea cineva la un moment dat ca suma viciilor este egala.Eu nu beau, nu fumez, nu ma droghez, nici macar nu beau cafea, in shimb depind emotional de oamenii pe care-i iubesc.Ma ingrijoreaza faptul ca sunt dependenta fata de o persoana care ar putea sa profite de asta dar ma linisteste faptul ca depind emotional de parintii mei…ei sunt puntea mea de legatura cu relitatea, cu ce e corect, cu ce e moral, cu ce merita si ce nu.